De ce n-ai fost încă la Therme?

Posted by on Apr 13, 2016 in Blog, De zi cu zi | 3 comments

De ce n-ai fost încă la Therme?

Voiam să merg și eu la palmierul lăudat încă de pe când se bătea online-ul cu vizitele pe piept, ‘nainte să se certe nu-știu-cine la intrare nu-știu de ce.

Așa că duminică, nemotociclind nimica, pe o vreme înorată și numai bună de stat acasă cu nasu-n plapumă și mirosit pisica (nu e vina mea, e a ei că doarme pe căile respiratorii) deci, pe o asemenea vreme, demnă de numărat copii și bani, depinde ce ai, mă sună o prietenă să mergem acolo. Ba-mi face și maxima ofertă: te iau și te aduc cu mașina.

Am cugetat un pic, am stabilit că vreau. Am ambalat prosop, papuci, mizilicuri atot-trebuincioase femeii când iese de la scăldare, niscaiva bani și costumul de baie. Mă număr – stai că nu-mi ajung banii, trebuie să oprim la bancomat.
-Nu-ți trebuie că poți să plătești cu cardul.
-Aaah, sfântă civilizație.

Bine. Mergem, mergem, preț de vreo trei zile că-i e departe, afară din București. E ca și cum m-aș duce eu la servici, că și munca mea tot la dracu’ cu proțapul e. Ajungem, încep să observ: răsaduri de lalele, iarbă tunsă, diverse lucrări neterminate. Nu-i bai, le-or termina, mă bucur să văd că și-așa se ocupă de înfrumusețarea locului. Din câte am înțeles mai au planuri de expansiune.

Intrare, brățară, vestiare

Parcăm, intrăm. Primim brățară cu numărul vestiarului. Înăuntru e lucios nevoie-mare și deasupra intrărilor atână niște numere cât roata carului, pentru cei mai ne-orientați: te uiți pe brățărușa de pe mână, te uiți în sus la număr, la brățară, nimerești. Hai că-i simplu până și pentru mine care sunt în stare să mă învârt de trei ori în loc și să nu mai știu de unde am venit.
În interior vestiarele strălucesc de curățenie, iar cabina în care te schimbi are un sistem ingenios de închis– dai ’mneatale de tejghea în jos și blochezi ușa. O să găsești, am încredere.

Apoi hai la joacă. Am luat o intrare de trei ore jumătate, 77 de lei în weekend, cu acces până la Elysium. Dacă nu îți iei intrare până la Elysium poți intra la orice nivel „superior”, fiind avertizat la schimbarea zonei asupra diferențelor de preț pe care le plătești la ieșire.  Adică dacă ai luat bilet doar la zona Galaxy, la copii, și-ți zici băăăi, ce-am greșit-o!, nu trebuie să aștepți până la următoarea vizită ca să îți repari greșeala și să îți iei alt bilet.

Acum trebuie să explic rolul covârșitor al brățarii de la intrare, cea cu număr.
Vrei să schimbi zona? Scanezi brățara la barierele care delimitează Elysium, Palm și Galaxy.
Ai bea, o bere, un vin, o apă? Nu trebuie să scoți de la slip bani murați pe care niciun barman cinstit n-ar pune mâna cu inima împăcată, ci scanezi iar brățara, și plătești la plecare. Nu trebuie să ai bani după tine, nu ai cheiță de la vestiar, nu ai nimic altceva decât brățara. E bine s-o ai și la ieșire că dacă nu pierderea ei te ușurează de vreo 200 de lei.

Nu am poze. Însă – unu – sunt pe site (și chiar așa arată locul!) și doi- peste tot sunt semne cu fotografiatul interzis, de ce aș fi vrut să mă dau în stambă încercând să forțez regulile sau să nu-mi scap telefonul în apă?

Zona Galaxy
Și apropo de dat, nu în stambă ci în tobogane, m-am dat. Cu toate sfincterele din dotare strânse… Cred că treaba asta cu alunecatul, viteza, curbele, îmi place doar dacă simt că am vreun control asupra situației. Într-un tobogan rotund, închis și cu luminițe de toate culorile, ca un maț pe LSD,  am înțeles perfect fricile de vertij și claustrofobiile prietenei mele, Alexa. Într-altul (hint, să-l știi care e- cel verde cu gri – și e horror) am trecut succesiv prin vreo trei religii plus buddhism, apoi am renunțat la cele lumești, până am ajuns cu fundul și colacul în siguranță la apițică de-o palmă. Din care fund am scos delicat slipul, că se pitise la mare adâncime.

Într-altul trebuia să fie mai „ușor” dar n-a fost, că mirosea a pipi. Fix pipi, zona Galaxy e pentru copii și cine știe care s-a emoționat la fel de puternic ca mine (diferența fiind, cum ziceam, dată de controlul sfincterelor). Fiind și duminică dup-amiază era aglomerat ca în piscinele de chinezi, deci nu mi-a plăcut. Sigur că pentru familii e perfect, se distrează ăia mici ca la balamuc, problema e că balamuc e și pentru părinți.

Zona Palm

Aici e sfârâiala, bătaia peștelui, cum s-ar zice: apa curată, azurie, cu palmieri de jur împrejur. O adăugire de geniu, am fost în multe spa-uri și piscine prin Europa, dar cu grădină de palmieri nu văzusem încă. Iar pe marginea piscinei – orhidee. Splendid, îți zic.
Bomboanele pe prăjitura națională erau două: una că poți ieși afară, pe o ușă rotativă, evident fără să ieși din piscină. A doua, că poți să îți iei ceva de la bar (cu brățara, da?) la prețuri mai mult decât prietenoase (o bere – 6 sau 7 lei. La fel un pahar de vin, un cocktail 16, unul fără alcool vreo 12 lei), și să șezi cu derriere-ul  în apa caldă și cu coatele pe bar.

În rest? Bulbuceală,  ba pe șezlonguri așezate direct în apă, ba la piscine-jacuzzi, ba la câte un jet forțos care face hidromasaj și nu-vrei -să -știi-de-care- masaj, dacă nu ești atent(ă) cum te poziționezi.

Elysium

Se poate și fără dar mai bine cu. Are saune cu toate culorile și aromele, inclusiv cu sare și (nemaipomenit) una în care sunt proiecții cu… urși polari! Un duș înalt cu apă rece pentru după saună, care are bunul simț să fie sub formă de flori imense. O terasă unde poți ieși afară, ceea ce am și făcut după o tură la saune, să respir un pic. Partea de relaxare după saună e tot miezul de fapt. Mochete albe și curate, piscină mică cu seleniu care din nou are bar. O bere pe sus și-o cură de seleniu pe la părțile moi, se poate?

Recunosc că am făcut turul greșit – întâi în zonele care mi-au plăcut mult, The Palm și Elysium, și după la Galaxy. Apoi am fugit repede înapoi la relaxare să-mi revin. Data viitoare dacă mai am ideea să mă duc la Galaxy o să am grijă să fie prima vizită, apoi doar la relaxare.

Nedumeriri? La prima vizită – doar două – cât de mult va rezista aerul ăsta luxos, curat, nou, lucios și sclipicios? Cât de repede clienții care vorbesc în saună și lasă chiloți în vestiare (a găsit prietena cu care venisem), în cât timp, zic, hoardele de clienți or să învingă armatele de îngrijitori?
Și doi, de ce la intrarea în piscine nu există șanț cu apă în care să pășești înainte de a intra în piscina propriu-zisă? Șanțul  respectiv are rolul de a îți lua nsipiul, praful sau mizeriile de pe picioare, să nu intri cu ele în apă, oare sunt specifice doar piscinelor de exterior?

A, și trei, cum o conving pe mama să o duc și pe ea că sigur i-ar plăcea, și când ajung într-o seară/ noapte, că am auzit că e senzațional?

 

Dacă ți-a plăcut încearcă și:

Traseu prin Iași în zece pași
#RDTC 2016
Despre inovație și shared-economy
468 ad

3 Comments

  1. Ma, legat de Galaxy, nu cred ca se bucura nici copiii de nebuneala si aglomeratia aia. Eu i-as lua cu mine in Palm, dar na, sunt discriminati, asa ca nu voi merge deloc in zile aglomerate. 😀

  2. Nu știu ce să zic, copiii păreau maxim de încântați. În Palm erau câțiva bebei, simpatici foc. Într-adevăr aș fi și eu curioasă să văd cum arată Galaxy neaglomerat.

  3. Îmi place …dar nu cred că vreau să merg; îmi place fiindcă îmi dă senzaţia că ,încet, cu greu, dar sigur Bucureştiul începe să semene a capitală de secol 21.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *