Traseu prin Iași în zece pași

Posted by on Apr 11, 2016 in Blog, Travel | 0 comments

Traseu prin Iași în zece pași

„Sunt români care n-au fost niciodată la Iași, deși n-ar trebui să fie nici unul, căci cine n-a fost aici nu poate să străbată cu înțelegere foile celor mai frumoase cronici, nu se poate pătrunde după cuviință de spiritul trecutului nostru care trăiește în acest loc mai viu și mai bogat decât oriunde aiurea […]. În conștiința lui națională ar fi o lipsă dacă el n-ar fi văzut orașul care a fost și-și zice încă astăzi, cu mândrie, capitala Moldovei…”

Nicolae Iorga

Țara asta frumoasă, blestemată, hazoasă, spectaculoasă, ți-ai văzut-o călătorule? Cred cu tărie că plimbatul prin alte țări te așează cuminte în ordinea firească a lucrurilor și că dacă începi să vezi ceva din lume, începi să înțelegi despre țara ta cum e mai bună sau nu decât altele și cum nimic nu șade în linii definitive în care suntem cei mai proști sau cei mai luminați care au împânzit pământul.

Da, dreptu-i că învârtitul prin lume ți-o face și mare și mică în același timp, prin timpi, distanțe și culturi, iar acasă prinde tot mai mult alt gust, altă amăreală când vii de la mai bine, alt drag când vii după mult timp, altă înțelegere a faptului că oriunde altundeva în lume vei doar un venetic, și niciodată nu vei aparține pământului aceluia cum aparții pământului românesc.

Astfel plecatul  în călătorii găsesc că te apropie mai mult chiar țării tale și cunoașterii ei. Dar sigur treaba asta nu se poate întâmpla nicicum fără să îți străbați țara din graniță în graniță. Pot să zic că m-am învârtit destul de mult prin România, dar m-am mai văitat despre cum îmi „lipsește” nordul țării. Probabil fiindcă-i greu să ajungi cu motocicleta din București și atunci nu apuc să mă plimb pe acolo după bunul plac al inimii.

Nicio problemă, am găsit soluții – am zburat.  Pentru un weekend întreg am găsit varianta cea mai faină de vizitat Iașiul: te ia o prietenă de mână și îți arată ce-a văzut ea cu ochi de proaspăt locuitor al orașului.  Dar dacă n-ai o asemena prietenă în Iași? Încerc eu să te ghidez un pic prin oraș, ce zici?

Iaca, începem în forță

1. Palatul Culturii din Iași

De la locuința gazdei noastre apucăm pe un traseu pe lângă curți dărăpănate cu orătănii într-însele, de ne întrebam de ce-am venit aici și ce are să ne rezerve Iașiul. După două întoarceri însă, pe niște străzi din ce în ce mai largi, ne pomenim în mijlocul orașului, vibrant și colorat.

Palatul Culturii Iasi

Palatul Culturii Iasi

Cu un mall modern înfipt în coaste, Palatul Culturii din Iași își deschidea larg brațele (aripile mai repede, că doară-i palat) să ne primească. Dar ne-a primit doar să-l fotografiem, încă nu e deschis publicului deși înțeleg că asta urmează să se întâmple acum, în 27 aprilie. A fost construit de arhitectul Ion D. Berindey iar acum autoritățile se chinuie să-l restaureze de 8 ani. Deh, să servești pe rând drept cazarmă nemților iar apoi rușilor lasă urme adânci.

Acvila

Acvila

Pe dinafară arată superb și cred că și interiorul e la fel. Elemente de detaliu precum plăieșii ce stau de strajă lângă ceas, acvila cu aripile întinse de la intrare, crenelurile, îl fac o bijuterie arhitectonică de care iată – am reușit să avem grijă (mă gândesc cu jale la cazinoul din Constanța când zic asta, și nu-i singurul în această situație).

This slideshow requires JavaScript.

2. Casa Dosoftei sau Casa cu Arcade

Cum pleci de la palat către bd. Ștefan cel Mare (pietonal), dai să traversezi str. Anastasie Panu.
Numai că în dreapta, cubică și mitică, dar îndulcită cumva de arcadele din față, ne-a furat privirea casa asta cu aer vechi. Ce-o fi?

Casa Dosoftei sau Casa cu Arcade

Casa Dosoftei sau Casa cu Arcade

Am intrat înăuntru atrasă cred de forma clădirii, modestă între clădirile noi, pe o arteră circulată, dar probabil falnică tare la vremea ei. N-aveam în plan să vizităm muzee, dar dacă ne-a ieșit în cale?
Înăutru n-am avut voie să fotografiem exponatele (mantra oricărui muzeu, aproape), însă plăcuțele cu explicații da. Și uite-așa mă pomenesc dând nas în nas cu spaimele orei de literatură din liceu – Miron Costin, Ion Neculce, Grigore Ureche. Numai că acum nu mai aveau gustul amar al comentariilor  înghițite nemestecat cu cuvinte greoaie, ba dimpotrivă, aveau parfumul unor zile demult apuse, când slova era slovă, iar cei cu iubire de carte se aplecau cu dăruire asupra lor, cu venerație aproape.

This slideshow requires JavaScript.


Sună a manual română ce zic, nu? Stai să traduc în limbajul zilelor noastre. Înăuntru era o machetă de tiparniță, nu-i cea originală. Procedeul de tipărire presupunea făurirea unei machete, pe care se punea cerneală iar apoi coala de hârtie era băgată la tiparniță, peste macheta cu cerneală, ca la final să iasă o pagină tipărită. Una. Apoi se relua procesul.
Tipărirea unei cărți dura 4-5 ani.
Thanks for the blog, internet!

Matrita

Matrita

3. Biserica Trei Ierarhi

Nu-mi plac bisericile pentru ce reprezintă, nu mă duc la biserică și nu-s credincioasă în niciun fel. Dacă te deranjează asta fă o cruce mare și fugi de pe pagină. Dacă nu, o să-ți spun frumos că îmi plac monumentele de arhitectură și totdeauna le vizitez când sunt în călătorii, mai rar în București. Mă uit la picturi, mă minunez de lucrăturile delicate în piatră și mă îngrozesc de munca depusă – cu ce mijloace va fi fost ea făcută atunci. Iar biserica Trei Ierarhi e o dantelărie de piatră atât de fină și fascinantă în perfecțiunea ei geometrică încât nu ai cum să n-o admiri.

Biserica Trei Ierarhi

Biserica Trei Ierarhi

Înăuntru n-am intrat, era închisă, dar dacă mergeți sau ați fost să-mi spuneți dacă interiorul e pe măsura frumuseții ei de-afară.

Biserica Trei Ierarhi Iasi

Biserica Trei Ierarhi Iasi

Biserica Trei Ierarhi, detaliu

Biserica Trei Ierarhi, detaliu

4. Zona pietonală – bd. Ștefan cel Mare (și Sfânt să nu uităm) și str. Alexandru Lăpușneanu
Baruri, cafenele, teatru, cinema, tot ce are orașul mai spumos și mai frumos (sau nu?) e etalat aici, la vedere. Cinema-ul a văzut și zile mai bune iar graffiti-urile, dacă mă întrebi pe mine, mai repede înfrumusețează fața orașului, sau cotloanele sale, căci pe acestea le-am găsit într-un gang…

Cinema Republica

Cinema Republica

This slideshow requires JavaScript.


Ici-colo suntem patrioți, dincolo vindem cărți iar într-un ghiveci doarme un câine. Ia stai să-i fac o poză că prea e frumușel.

Nevinovatul...

Nevinovatul…

5. Galeriile Anticariat Dumitru I. Grumăzescu
-sau cum să te pierzi într-o povestire „La țigănci”

De la câine ni s-a tras. Cum ședea el așa maro și liniștit în ghiveci, cred că era pus de fapt drept momeală. De la câine la zgâitul în vitrină n-a mai fost decât un pas, iar apoi…

Cum ne uitam pe geam în magazin, cu ochii după flecuștețe lucioase, ne zărește dinăuntru un domn. Fac semn a întreba dacă se poate, iar dânsul dă din cap că da, și vine să ne deschidă. Cu un fular de mătase fină la gât, trecut de prima tinerețe și un zâmbet bonom, ne primește înăuntru.
Noi ne împrăștiem ca paserile printre cărți, cu ochii la ceasuri vechi, titluri interesante, reproduceri după diverse picturi și câteva gablonțuri.
Ei bine, nu știu care dintre noi pornește a întreba ceva. Dacă găsim ceva în anticariat, dacă are… nu mai știu. Sau poate celălalt câine, mare, negru, tolănit pe un covor să ne fi atras în conversație?
Cert e că am intrat în vorbă cu dl. Gruzmărescu. Am început să aflăm despre galeriile în care tocmai ce pășisem. Funcționând din 1992, adăpostesc cea mai mare colecție dedicată lui Eminescu, o școală de epigrame – numită „Academia Păstorel Teodoreanu”, un teatru de buzunar, cu un pupitru la care însuși Sadoveanu ar fi stat, o colecție de cărți impresionantă, despre care am aflat că de fapt mai viețuiește și prin cufere în spații de depozitare, că nu are loc toată în spațiul Galeriilor Anticariat Dumitru I. Gruzmărescu.
Am stat mult de vorbă cu amfitrionul nostru, care, hocus-pocus-preparatus, a scos din joben (unul închipuit, desigur), un vin de țară, un prieten de demult care ne-a adus ceva de la o patiserie din apropiere, un tânăr care nu prea știam ce rol are, dar răsfoia fotografii de epocă și ni le arăta cuprins de admirație. Am avut parte de o amestecătură de istorie locală cu povești de tinerețe, pe care îmi pare rău că nu le-am înregistrat. Din când în când mai schimbam priviri nedumerite – cum am ajuns noi aici în „sufrageria” omului?
Oricum, finalul a fost clar, când mai ajung prin Iași, mai trec pe-acolo. Nu mai vrem un pahar de vin? O, nu.

Tu de unde-ai aparut?

Tu de unde-ai aparut?

La taclale

La taclale

 

6. Bojdeuca lui Ion Creangă

Oricât ar suna de ciudat, Creangă nu e de pus sec, la literatură, precum cei de mai sus de la punctul 2. Pentru mine Creangă e copilărie pură. E joc și voie bună și iezi și amintiri și motocei și tot ce mai vrei. Literatura e o treabă serioasă și scorțoasă și pe ici pe colo, dureroasă. Creangă e bonom și lacom de mâncare și iubitor de viață și copil în toată mătăhăloșenia lui.

Bojdeuca lui Ion Creanga

Bojdeuca lui Ion Creanga

Dacă te duci, musai –precis să o găsești pe doamna din imagine să îți facă tur. Nu altă doamnă. Are o voce perfectă pentru spus povești, tu intri în casă iar ea începe să-ți rostească crâmpeie din viața lui Ion Creangă în bojdeucă și te năpădesc toate gândurile curate de copil. Dar numai dacă îți vorbește doamna. Pentru puțin timp am ascultat-o (am tras cu urechea, că intrase cu alți turiști) și pe colega doamnei. Nicio vrajă. Nu știu cum o cheamă pe a noastră, poate aflu și zic.

Povestitoarea cu glas vrajit

Povestitoarea cu glas vrajit

După turul bojdeucii care durează destul de puțin, am mai zăbovit un pic pe-afară să vedem dacă se păstrează magia mică pe care o găsești înăuntru, pe prispă, prin încăperile pe unde locuise (chiriaș) și Mihai Eminescu.
De-afară dintr-un ochi de geam se zgâiesc la noi iezii, de lut, nu de carne. Hai lupule, să mergem mai departe.

Ied de lut si nu de carne

Ied de lut si nu de carne

Cum e povestea mai departe?

Cum e povestea mai departe?

7. Teiul lui Eminescu
Că tot ziceam de dânsul. În parcul Copou, încă nedezmorțit după iarnă, Teiul ne aștepta, răsfirat nevoie-mare, dar nu prea impresionant dacă nu-i înflorit. Acum ce fac, mă duc înapoi la el când înflorește? Hei, asta ar fi o idee…

Teiul lui Eminescu

Teiul lui Eminescu

8. Bolta Rece
Nu cred că-i un restaurant unde aș vrea să mănânc, decât pentru ideea că acolo beau și… copilăreau Ion Creangă cu Eminescu și cu Sadoveanu. Îți dai seama?
Altminteri când am intrat noi avea loc un botez iar decorul mi s-a părut genul forțat-românesc. Sunt dispusă să-i mai dau o șansă, mai ales dacă îmi spune cineva că mâncarea e într-adevăr bună.

Bolta Rece

Bolta Rece

Vizavi sade un caine foarte urat!

Vizavi sade un caine foarte urat!

9. Sala pașilor pierduți
Între cosmogonie, ilustrații de gazetă SF românească și idile visate de Eminescu, așa mi-au părut imaginile lui Sabin Bălașa. Le găsești în sala pașilor pierduți din clădirea Universității și le poți vizita pe gratis. Picturile murale ale lui Sabin Bălașa sunt imagini cu forță, cu delicatețe sau cu înțelesuri ascunse pentru profani, dar frumoase în albastrul lor și-n cosițele Sânzienelor și Cozînzenelor…

Sala pasilor pierduti

Sala pasilor pierduti

Sabin Balasa sala pasilor pierduti Sabin Balasa sala pasilor pierduti

După care a venit paznicul de la intrare și a dat cu mucii în azur,  încercând să obțină o șpagă de la noi ca să ne lase să intrăm în nu-știu-care sală a decanului să facem poze, unde n-aveam voie decât cu aprobarea nu-știm-cui-și-de-ce, dar că ne lasă el… L-am lăsat noi și-am plecat.

10. Plopii cu sau fără soț.

Nu cred că era loc mai bun să termin lista. Plopii (cu sau fără soț că între timp am înțeles că au mai fost tăiați sau s-au uscat) sunt în afara orașului, pe dealul Bucium (ieșirea spre Vaslui). Noi am fost cu mașina dar sigur sunt și autobuze care ajung în zonă.

Plopii fara sot

Plopii fara sot

Nu știu de ce mi-au plăcut atât de mult. Că fac trecutul viu și aduc poezia lui Eminescu în prezent? Că stăteau adunați  sub un cer răzbunător, ploios, care lăsa să scape lumini razante, cât să dea un aer mistic locului? Cine știe. Știu că dacă ajungi în Iași e păcat să nu te duci și până la dânșii, chit că-s departe.

Adesea am trecut...

Adesea am trecut…

Plopii fara sot,
Am mai fost și-n alte locuri, la râpa galbenă, pe Sărărie (asta, nu știu de ce, mi-a plăcut tare, cu casele ei amestecate și pisici atârnați în pomi), mi-au plăcut dealurile (ce-i în față? Iașiul! Așa întrebam pe fiecare culme de deal și același răspuns îl primeam) și colinele, deși ele sigur sunt o ditai provocarea pentru bicicliști.
A fost un weekend bun, iar cu avionul,  afost aproape aproape de casă. Mai vin, Iașiule.

Dacă ți-a plăcut încearcă și:

Romanian Digital Travel Conference – 19 aprilie
De ce n-ai fost încă la Therme?
Despre inovație și shared-economy
468 ad

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *