În căsuțe colorate aveau case alți pitici

Posted by on Mar 28, 2016 in 3 de-un fel, Blog, Travel | 1 comment

În căsuțe colorate aveau case alți pitici

Pe când la noi se potcoveau blocurile comuniste cu gri în 50 de nuanțe,  pe alte meleaguri se plantau căsuțe colorate. Dar nu colorate cum am văzut eu că se poartă într-o parte a țării noastre. N-am pozat, dar mă voi întoarce acolo să ilustrez corect situația, care era foarte roz. Și când zic roz, zic bonbon, somon, magenta, fuchsia, coraille, oranj, cărămizie, toate varietățile acestor culori. Ah, și mov. Violet, lila. Case, da. Puse una lângă alta, să-și zbiere fiecare lungimea de undă cât s-o acopere pe vecina, întru veșnica rănire a ochilor noștri.

Nu vreau neam să fac o paralelă „la ei – la noi”, dar ce să mă fac dacă asta iese?

Uite, în Malta spre exemplu, și-au făcut unii dintr-un vechi platou de filmare un parc de distracții. Am povestit pe larg aici. Au luat niște case dărâmate și le-au vopsit „cu patină” și le întrețin într-o formă… dărăpănată: cât să nu cadă, dar să pară că dacă sufli precum lupul din poveste, deja sunt surcele făcute grămadă. De toate culorile și pastelurile, sunt o încântare să te plimbi printre dânsele, deși nu mai ai 5 ani demult.

Popeye Village, Malta, 2014

Popeye's Village Malta

Popeye’s Village Malta

Un chei colorat în Franța.

Pe vremea când mă dădeam pe două roți prin Franța, am nimerit într-un loc plin de culoare, un chei-curcubeu. Pe o alee lăturalnică erau căsuțe (de pescari?) cu vopsea veche, dar la fel de colorate. În umbra ruinelor unui castel, oamenii, ca să atragă turiști ca mine, își făcuseră ateliere meșteșugărești aranjate cu gust, mici afaceri de familie, magazine, toate în hangare mai mari sau mai mici, dar sigur vopsite vesel, în nuanțe tari.

chei, Franta

Ultimul și cel mai deștept

Tot românul a fost la Veneția, și românul care n-a fost, vrea să se ducă. Tot românul însă, care a fost la Veneția și n-a vizitat Burano (și Murano, dar asta-i altă poveste), a comis o mare omisiune. Burano e o insulă colorată ca un caleidoscop de copil – știi? Tubul acela prin care ne uitam când eram mici și vedeam pietricele colorate așezate în mii și mii de forme. Colorate. Așa-i și Burano, numai că „pietricelele” sunt case.
Legenda zice așa – fiind sat de pescari, bărbații se duceau pe mare și cât pescuiau, trudeau toată ziua la câte o sticlă de tărie, rom, sau cu ce s-or fi încălzit dânșii pe vremurile acelea. Și cum veneau așa de la muncă pescărească, obosiți pe trei cărări, ca să nu se trezească cu vreun scandal că încercau să intre la nevasta vecinului și să-și nimerească în schimb propria casă, trebuiau să țină minte doar – eu stau la casa roșie. Eu la cea verde. Eu la albastru.

Burano, Italia

Burano, Italia

 

Noi, pe de cealaltă parte? Am depășit faza gri, mai nou vopsim blocurile în 50 de culori, dar cumva nu ne iese la fel de vesel și plăcut ca-n alte țări. Mai deunăzi am observat două edificii verzi la capătul pasajului Basarab care, proaspăt plouate, arătau bune de păscut – două fire imense de praz înfipte la capătul podului. Altele sunt blagoslovite cu dunguțe de toate culorile, zici c-a borât o pungă de Skittles pe dânsele. Probabil e greu să scoți ceva decent din blocurile gri, comuniste. Al meu e în renovări acum, sunt curioasă ce am să le spun prietenilor când vin pe la mine – „stau la blocul grej-cappucin cu accente turcoaz”??

Voi? Unde ați văzut case colorate… frumos?

Dacă ți-a plăcut încearcă și:

Ferestre în stânci
De ce n-ai fost încă la Therme?
Despre oameni și cai
468 ad

One Comment

  1. În Portugalia la Aveiro

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *