Modern Art

Posted by on Mar 16, 2016 in 3 de-un fel, Blog | 0 comments

Modern Art

Ce Tonitza, ce Rembrandt, ce impresioniști?  Orice urmă de artă trecută pălește în fața timpurilor noi. Acum este despre expresie, forță, tușă (grosieră, pe alocuri), mesaj, încărcătură și spanac. Pardon, nu spanac, sacoșă de rafie.

Îți prezint mai jos trei probe de artă de maximă importanță. Nu le știu și nici nu le dau autorul, nu mă interesează pe cine denigrez aici. N-or fi chiar de Pierre Brassau, dar am tot citit în ultima perioadă articole despre cum arta modernă e o mare păcăleală și nu am cum să nu fiu de acord cu ele. Nu am studii în domeniu, dar provoc pe oricine să vină să-mi explice aceste trei (hai și cu coverul, 4, am făcut o excepție de la regula 3 de-un fel că mi-a fost greu să aleg) exponate de artă din muzee celebre ale lumii.

Am să le iau cronologic în ordinea în care am dat pieptiș  cu dânsele în viața mea. Primul, despre care am mai povestit, reprezintă, desigur, gingășia și delicatețea firii femeiești  în față cu durele acțiuni care se desfășoară într-o bucătărie modernă, totodată subliniind adânca înțelegere a întrepătrunderii rolurilor casnice și sociale ale femeii după cum sugerează straturile de diverse texturi și modele.
Sau asta, sau ne uităm la șase prosopele de bucătărie împachetate cu grijă și expuse în Museum fur Moderne Kunst – Frankfurt am Main, 2010.

Prosopele

Prosopele

Mai departe,  observăm angoasa omului modern în față cu neantul cosmic și nefirescul firii ferfenițite care decurge dintr-o adâncă de-spiritualizare și îndepărtare de Dumnezeu a tinerilor, asociat cu greutatea accederii la învățământul modern a copiilor de la sate și a abandonului școlar din cauza drogurilor.

Sau asta, sau ne uităm la un tablou negru-negru și hidos, care e fix tabla din clasa mea de liceu, pe care o ștergeam cu buretele înmuiat în oțet (nu eu, tocilarii) și care împrăștia praf de cretă.
Centre Pompidou – Paris, 2012.

Tabla

Tabla

Și desigur, ultima și cea mai valoroasă, picătură de azur din înaltul cosmic, reprezentând ascensiunea omului pe cele mai înalte culmi ale dezvoltării științifice a NASA, care aduce o felie de cunoaștere intrinsec întrepătrunsă cu cotidianul și care punctează cu vârful spre pământ destinul tragic al omului care își distruge planeta și nu va reuși niciodată să colonizeze alte planete.

Ați observat desigur că silueta contrastantă din spate e omul de la pază, nu e parte componentă a lucrării. The Stedelijk Museum -Amsterdam, 2014.

om de paza

om de paza

Acuma, eu am băut un pahar de vin când am scris asta, dar onor artiștii cred că au fumat de pe jos.
P.S. – sacoșele de rafie? Din cover-ul articolului? Exponat din Centre Pompidou, nu din gara Vaslui.

 

 

Dacă ți-a plăcut încearcă și:

La Sculeni sunt moldoveni
De ce n-ai fost încă la Therme?
5 lucruri pe care sigur le faci greșit în vacanțe
468 ad

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *