Sunt o țărancă

Posted by on Mar 14, 2016 in Blog, De zi cu zi | 0 comments

Sunt o țărancă

Băi, e greu să scriu textul ăsta. Chiar e. Scos din context, te arată lumea cu degetul, râde, se hlizește. Pe seama ta. Că zici că ești țăran.

Dar dacă stai și te scarpini un pic prin strămoși, prin bătătură… nu ești? Poate că a doua, a treia generație pe asfalt, dar cu o ”țară”, de-acolo de unde ne sunt bunicii, toți suntem datori.  Îmi cer scuze pentru cei născuți la oraș și crescuți printre betoane, nu știți ce-ați pierdut.

Ideea de țăran există. Însă la noi în societate (doar la noi?) ea e pervertită într-atât încât e asociată cu sărăcia, proasta-creștere, lipsa de educație, cu glodul pe cizmele de cauciuc, cu pantalonii vârâți în ele, cu căciula pe cap, cu mirositul urât, cu buda în fundul curții. Cu ce-i mai greu și mai nespălat și-i mai rușine românului. Și d-aia țipăm la toți țopârlanii de pe stradă – țăranule! Sau, bă, ești țăran?!

Și e păcat. E păcat pentru toți bunicii noștri, e păcat pentru satele alea risipite, pentru satele părăsite, e păcat pentru învățăturile pe care le avem de la ei, pentru bunătatea lor, pentru ce tot ce știm că e curat și autentic românesc de la ei, pentru că ei erau țăranii.

Cineva și-a propus să facă o campanie numită suntuntaran.ro de reabilitare a termenului de țăran și a valorilor autentice românești. Și ne-am apucat câțiva, o mână de oameni, vreo 20000, să strigăm pe wall-uri sau pe bloguri că suntem țărani și că nu aruncăm chiștoace de țigări pe stradă.  Că atunci când avem chef să ascultăm muzica tare în mașină, închidem geamurile. Când atunci când traficul e blocat, nu ne vărsăm nervii la volan. Că nu claxonăm femei pe stradă – nu zău, eu sunt femeie, de ce-aș face asta??

Le-am ales special pe cele cu specific rutier din secțiunea de pe site numită recunoaște și tu. Pentru că militez pentru un trafic civilizat pe SlowRide.ro încă din 2012, pentru că micile gesturi de mârlănie parcă omoară încet în noi ultima fărâmă de omenie și de mândrie că ai fi român. Pentru toți nervii pe care mi-i fac când vâd căte o domnișoară, drăguță, finuță, aranjată și cochetă care aruncă delicat mucul de țigară pe stradă.
Este o campanie pentru bunul simț, campanie la care ader cu convingere, că doar d-aia mă strădui de atâți ani să vând unicorni pe SlowRide – mergi încet! (Pe motocicletă? Ce-ai înnebunit??) Respectă regulile și vitezele legale. (Ei aș. Asta e doar pentru fraieri.) Poartă echipament! (Să nu se vadă bicepsul? Ferească!) Fii atent în trafic! (Ce-mi trebuie, am tobe zgomotoase, mă aude oricine când vin.)

Deoarece sunt de acord cu  toate mesajele din campanie, iacă, zic. Sunt Ina și, recunosc, sunt o țărancă.

Dar oare poți face campanie pentru bunul simț?

InaPopa

 

 

Dacă ți-a plăcut încearcă și:

Dacă aș avea o putere…
Modern Art
Despre inovație și shared-economy
468 ad

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *