Dacă aș avea o putere…

Posted by on Mar 8, 2016 in Blog, Travel | 0 comments

Dacă aș avea o putere…

 

Specială, magică, dacă aș reuși ceva cu blogul acesta, dacă ar fi să realizez ceva, ar trebui să fie aceea de a împinge oamenii să călătorească mai mult. Dacă am învățat ceva în ultimii ani e că avem o libertate fantastică, enormă, pe care părinții noștri n-au avut-o. Știi cum e, momentan la noi nu e război, nu mai e regim totalitar, deci ce ne-ar mai putea opri?

Bunicii mei au trăit în război și ideea de a călători avea cu totul alt sens atunci. Mama și tata au prins în plin avânt al tinereții cizma comuniștilor pe grumaz, iară, călătoritul avea mai repede sensul de fugit din țară, dacă apucai.

Dar noi? A, noi stai că n-avem bani. Asta e moft, o să mă chinui să-l demontez pe ici pe colo.

Nu călătorim că e copilul mic. Nu mă bag prea tare în povestea asta, că n-am copii, și e prea mult o decizie personală. Însă (îmi vine să-l scriu cu majuscule), unele dintre cele mai faine familii pe care le-am cunoscut și-au luat copiii după ei în corturi, pe munți, pe motociclete, pe nisipul mării când încă erau sugari, pe câte continente au reușit și părinții să ajungă.
”A da, dar copilul n-o să țină minte nimica dacă e prea mic”.
O să țină minte că a fost cu mama și cu tatăl lui, împreună. Asta n-am zis-o eu, a zis-o o mamă, prietenă, care mi-e tare dragă și se înscrie perfect în paragraful de mai sus.

Avem slujbă (am avea și bani, și am pleca și cu copilul, poate) dar nu ne lasă șeful, pentru că serviciu. Aici aș putea să-ți povestesc ce încape într-un weekend (am reușit anul trecut un weekend cu festival la Cluj, vizită la mama, la bunici, la Salina Turda, Transfăgărășan, cetatea Alba Iulia, și Sibiu). Într-un weekend.

Nu mi-am mobilat sufrageria. Asta e cu direcție, către o prietenă care și-ar vedea și ea de treaba ei dacă nu aș trage de ea,  mai am un pic s-o iau legată fedeleș, și căreia i-am încurcat sistematic planurile de mobilare a casei. Aș putea să zic că partea asta intră tot la bani, dar intră la priorități de fapt.

Nu-mi place să ies din familiar, mă duc la noi pe litoral. Aici… e dificil. Sperietura de nou și de necunoscut e greu de trecut uneori, și deși mi-a fost înfiorător de greu să o înțeleg, e cât se poate de reală. Îmi mai povestea cineva, în altă viață, de niște prieteni austrieci care mergeau negreșit la mare în Croația, an de an, același camping, cu mâncare în portbagaj adusă din supermarketurile austriece. An de an, același loc, aceeași mâncare.

Sigur că scuze mai sunt. Sau ”nuci.” ”nu, că eu de fapt nu pot pentru că…”

Singurele pe care le înțeleg, sunt două.

Prima, dacă ești maestru zen, locuiești pe un vârf de munte sau de deal, climă temperată, totul din viața reală pentru tine e deșertăciune și doar viața lăuntrică și purificarea spiritului au sens în esența vastă a universului.

Nimic de combătut aici.

A doua, dacă ai probleme de sănătate. Asta e singura, cea mai gravă, cea mai mare problemă pe care o poți avea.

Așa că, hai să călătorim cât mai putem. Unde? Oriunde.

Dacă ți-a plăcut încearcă și:

Bună ziua națiune!
Modern Art
The Thailand Race - vrei să participi?
468 ad

No Comments

Trackbacks/Pingbacks

  1. Social Media Summit București 2016 | Ina Popa Blog - […] Ce vreau? […]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *